Because
I postponed
many times starting this blog ( it’s not the first one, is only the newest one) I ‘ve made
a bad habit of starting something, but surely ended abruptly, either a state of
laziness choke me or, I do not even know why I started this thing, but now it's
different… I need a new beginning, really, not to be over after two posts ...
Perhaps you have times when
you don’t have anything to wear ( even if the wardrobe is well stuffed and
you’re afraid to open the door so all
the clothes won’t drop, it won’t fit it even a veil blouse) I
totally understand you guys when I started this symptoms
they manifest like this: (do not think that I treated myself)
crazy pleasure of
buying something every time I
leave the house, state of the nerves
associated with hysterically crying
because I really don’t have nothing to dressed and that nobody understands me, the tratament
dosen’t exist I only use this saying: is a romanian adage I
don’t now if I translate coreclty whose on whose remove!
And now that you make a reallynice impresion of me I’ll invite you to follow
me!
And now that you make a really
PS: And as a correct as written in the code of good
manners is the end, my name is Adelina!
[RO]
Pentru că am amânat de atâtea ori începerea acestui blog....(nu e primul, e doar cel mai nou) îmi făcusem un obicei prost din a începe ceva, dar sigur se termina brusc, ori mă sufoca o stare de lene ,ori nici măcar eu nu ştiam de ce m-am apucat de acel lucru, dar acum e altfel (sau cum zice bunică-mea “altu’ fel”) , am nevoie de un nou început pe bune, nu care să se termine dupa 2 postări...
Probabil aveţi si voi perioade cand nu aveţi cu ce vă îmbrăca (chiar dacă dulapul este bine burduşit şi mai are puţin şi cade sau după caz numai e loc de nici măcar o bluză din voal ) eu vă înţeleg perfect, când am început să am aceste simptome care se manifestau astfel (să nu credeţi că m-am tratat): o placere nebună de a cumpara câte ceva de fiecare dată când ies din casa, stare de nervi asociată cu plans isteric ca eu chiar nu am cu ce mă îmbrăca şi că nimeni nu mă întelege, tratament nu există eu folosesc doar zicala :” Cui pe cui se scoate!”
Acum ca v-aţi făcut sigur o parerebună despre
mine vă invit să mă urmariţi!!
PS: Şi cum o prezentare corectă Pentru că am amânat de atâtea ori începerea acestui blog....(nu e primul, e doar cel mai nou) îmi făcusem un obicei prost din a începe ceva, dar sigur se termina brusc, ori mă sufoca o stare de lene ,ori nici măcar eu nu ştiam de ce m-am apucat de acel lucru, dar acum e altfel (sau cum zice bunică-mea “altu’ fel”) , am nevoie de un nou început pe bune, nu care să se termine dupa 2 postări...
Probabil aveţi si voi perioade cand nu aveţi cu ce vă îmbrăca (chiar dacă dulapul este bine burduşit şi mai are puţin şi cade sau după caz numai e loc de nici măcar o bluză din voal ) eu vă înţeleg perfect, când am început să am aceste simptome care se manifestau astfel (să nu credeţi că m-am tratat): o placere nebună de a cumpara câte ceva de fiecare dată când ies din casa, stare de nervi asociată cu plans isteric ca eu chiar nu am cu ce mă îmbrăca şi că nimeni nu mă întelege, tratament nu există eu folosesc doar zicala :” Cui pe cui se scoate!”
Acum ca v-aţi făcut sigur o parere
No comments:
Post a Comment